Faceți căutări pe acest blog

vineri, 26 mai 2017

JURNAL DE CĂLĂTORIE (9): Pe urmele lui Stieg Larsson

Ecranizarea suedeză este
mult mai bună decât cea
Hollywoodiană
Nu-mi vine să cred că au trecut șapte ani de când am citit Trilogia Millennium, formată din cărțile Bărbați care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul și Castelul din nori s-a sfărâmat! Mai mult, nu mi-am închipuit vreodată că va veni vremea să calc pe urmele personajelor principale, pe care le-am îndrăgit la nebunie, Mikael Blomkvist și Lisbeth Salander!

Ideea de a vizita locurile din Stockholm pe care Stieg Larsson le descria în amănunt mi-a venit într-o doară, când mă gândeam să-mi fac o listă cu lucrurile pe care le-aș putea face în capitala Suediei. Și atunci mi-am amintit că acțiunea din cele trei bestseller-uri de la mijlocul anilor 2000 se petrece pe străzile din Stockholm! Am dat căutare pe net să văd dacă există vreun muzeu, vreun tur, ceva, dar nimic... Însă, am văzut că mai sunt nebuni ca mine care se duc din proprie inițiativă și ajung în locurile unde sunt plasate locuințele personajelor principale.

Trilogia Millennium s-a vândut în peste 80 de milioane de exemplare, făcând din cele trei cărți unele dintre cele mai bine vândute din întreaga istorie. Succesul nebun al povestirilor fostului jurnalist Stieg Larsson a venit însă prea târziu pentru scriitorul suedez, care a murit înainte ca trilogia să vadă lumina tiparului. Asemenea milioanelor de cititori din întreaga lume, și eu am fost fascinat încă de la primele pagini. Deși au, fiecare, peste 600 de pagini, cărțile m-au captivat atât de tare încât le-am citit pe toate în vreo săptămână! Am pierdut vreo trei nopți în perioada aceea, pentru că lecturam în continuu și nu mă puteam opri. Cele trei cărți sunt cele mai frumoase pe care le-am citit în viața mea și, ori de câte ori am avut ocazia, le-am recomandat.

Și asta fac chiar și acum, dar ca să vă introduc puțin în atmosferă, am să vă povestesc despre fiecare câte puțin:

- Bărbați care urăsc femeile - titlul pare misogin de-a binelea, dar acțiunea îl va justifica pe de-a-ntregul. Jurnalistul Mikael Blomkvist, de la săptămânalul Millennium, este abordat de un bogătaș suedez bătrân să-i rezolve un mister care l-a marcat toată viața lui: unde i-a dispărut una dintre fete, la vârsta adolescenței. Trec peste amănunte, deși sunt tentat să nu sar șirul poveștii. Mikael își dă seama că în familia bătrânului au avut loc evenimente îngrozitoare, nu a fost o simplă dispariție, astfel că se asociază cu o tânără hackeriță, Lisbeth Salander, o ființă respinsă de societate, urâtă și cu mari probleme de comportament. Acest cuplu inedit rezolvă misterul până la urmă, deși colaborarea lor lasă mult de dorit.

- Fata care s-a jucat cu focul - când credeam că nu pot citi o poveste mai dură, dar atât de captivantă, vine al doilea thriller: povestea de viață a lui Lisbeth. După ce și-a mutilat tatăl, un spion rus provenit din vechile structuri ale KGB-ului, cel care îi omorâse mama, Lisbeth este dusă la orfelinat, unde este violată și bătută crunt de nenumărate ori. Mai mult, la ordinul tatălui ei, este maltratată fizic ca să cedeze și să moară, însă tocmai acest destin stabilit de cel ce i-ar fi trebuit să îi fie model în viață o întărește și o face să devină indestructibilă, chiar dacă este o ființă imposibilă.

- Castelul din nori s-a sfărâmat - este povestea reabilitării lui Lisbeth, odată cu scăparea de demonii din trecut. Dar acest lucru nu se va întâmpla simplu, ci cu mari eforturi personale și cu ajutorul lui Mikael Blomkvist, care rezolvă în sfârșit cazul spionului rus infiltrat adânc în structurile de securitate ale statului suedez și protejat de la cel mai înalt nivel.

Atât de mult succes a avut această trilogie, încât pe străzile Stockholmului am întâlnit nenumărate tinere fete tatuate din cap până în picioare, tunse și vopsite punk, cu piercinguri în nas, urechi, sprâncene și alte locuri, adică exact imaginea pe care i-a creionat-o Stieg Larsson lui Lisbeth Salander.

Apartamentul lui Mikael Blomkvist
Mi-am început turul de la apartamentul lui Mikael Blomkvist, situat pe strada Bellmansgatan nr. 1. Aici își ducea jurnalistul viața tristă de burlac, până ca ea să ia o turnură neașteptată. Clădirea este una obișnuită pentru Stockholm, la intersecția a două străzi cu piatră cubică extrem de rar circulată. Deși Stieg Larsson era foarte atent la detalii, nu a spus niciodată la ce etaj stătea Mikael, astfel că nu am putut să identific apartamentul unde o primea de multe ori pe șefa lui de la ziar, Erika Berger, căsătorită cu un soț înțelegător cu adulterul ei.

Redacția Millennium, de pe Gotgatan
Am părăsit Bellmansgatanul și am luat-o în jos către bulevardul Gotgatan, acolo unde își avea sediul redacția săptămânalului Millennium. Distanța este de aproximativ 500 de metri. Nici aici nu se știe cu exactitate locația, pentru că Stieg Larsson ne induce în eroare, indicând locul la numărul 11, acolo unde nu este loc pentru o redacție de ziar, ci sunt niște apartamente. Mai aproape de descrierea lui se află imobilul de la 5-7, în timp ce berăria unde cobora de multe ori Mikael, este de fapt un pic mai sus, deoarece bulevardul are o înclinație de circa 10%, coborând până pe malul unui canal navigabil.

Penthouse-ul lui Lisbeth Salander, de câteva milioane de euro
Cel mai curios am fost să găsesc clădirea în care Lisbeth Salander s-a mutat în Fata care s-a jucat cu focul. După o inginerie financiară online, total ilegală, dar fără ca să fie mirosită de autorități, Lisbeth și-a părăsit locuința din Lundasgatan (culmea, pe strada asta este hotelul în care m-am cazat pentru a treia zi în Stockholm) și a cumpărat cu circa 3 milioane de euro un penthouse de două niveluri, cu 12 camere imense și cu vedere la port, pe Fiskargatan nr. 9. Imobilul este mult mai puțin spectaculos decât mă așteptam, dar într-adevăr, ultimele două niveluri sunt extrem de generoase ca spațiu.

Locații populare în carte
De pe Fiskargatan, am coborât la pubul Kvarnen, unde Lisbeth se mai întâlnea cu Mikael. Am vrut să mă așez la o măsuță și să imortalizez momentul la o cafea sau o bere, dar Kvarnen nu e pub, așa cum apare în carte, ci un restaurant destul de luxos, așa că am zis pas. Însă, am mai găsit un parc pe unde Lisbeth obișnuia să treacă în drum spre casă și am identificat și marketul 7-Eleven din apropierea casei, de unde se aproviziona cu alcool și țigări.

Poate că nu pare spectaculos ce am făcut, dar eu m-am simțit bine intrând un pic în atmosfera romanului care m-a fascinat, călcând pe urmele personajelor pe care le-am îndrăgit și simțind un pic fiorul thrillerului pe care abia aștept să-l recitesc. Numai că de data aceasta, imaginea de ansamblu va fi mult mai clară!

Niciun comentariu: