Faceți căutări pe acest blog

marți, 30 mai 2017

JURNAL DE CĂLĂTORIE (11): Sfântul Erik


Nu știu, poate de la cărțile lui Jules Verne sau de la aventurile lui Marco Polo, de la minunata poveste a lui Cristofor Columb sau de la fantasticele călătorii ale lui Magellan, de la seria Pirații din Caraibe de la nemuritorul film cu Barbă Neagră sau, mai nou, de la capodopera Titanic, dar am o oarecare adorație pentru corăbii. În copilărie vizitam un unchi care avea ca hobby confecționarea de corăbii și avea o adevărată colecție de care eram fascinat.

Prin liceu chiar mi-a trecut o perioadă prin cap să mă fac marinar și m-am închipuit nu de puține ori conducând vase pe oceanele lumii. Dar nu a fost să fie... Nu a fost să fie nici măcar să mă aflu prin preajma vreunei nave mai serioase, în afara boat-trip-urilor de pe la mare sau din Herăstrău. Asta, până acum câteva zile, când am avut ocazia să iau la picior cel mai celebru spărgător de gheață din Suedia, Sankt Erik.

Totul a pornit de la documentare, care mi-a intrat în sânge odată ce am profesat zeci de ani ca ziarist. Înainte de a vizita câte ceva, mai întâi îmi place să intru pe net și să citesc cât mai multe despre obiectiv. La Stockholm, am aflat că pot vizita Muzeul Navigației, dar acest muzeu este unul imens și are mai multe tematici. La una dintre ele, vizita îți îndruma pașii și în exteriorul clădirii, pe puntea a două nave adevărate: un spărgător de gheață și o goeletă. Nu am stat pe gânduri și am rezervat o intrare!

Mai întâi, am făcut cunoștință cu o mulțime de vase de mici dimensiuni, folosite de localnici din generație în generație, la pescuit, transport, bătălii sau pur și simplu pentru agrement. De departe, cea mai interesantă mi s-a părut barca regală Vasaorden, care are și o poveste interesantă: aceasta a fost construită în anul 1774 de către un șef de port din Djurgarden, care a vrut să-și pună la încercare imaginația și să realizeze o barcă de mari dimensiuni, pusă în mișcare de mai mulți vâslași.

Întâmplarea a făcut ca barca să fie terminată cu câteva luni înainte ca fratele Regelui Gustaf al III-lea, Ducele Karl, să se căsătorească. Viitoarea soție a dorit foarte mult ca să-și facă apariția în oraș pe o barcă somptuoasă, unică, iar oamenii regelui au luat la puricat toate docurile din Stockholm. Astfel au dat peste Vasaorden a lui Henrik. Omu' a fost chemat de urgență la palat, i s-a dat o cârcă de bani și i s-a spus să împodobească vasul cu cât mai multe bogății. Astfel, barca a fost poleită cu aur, ornamentată cu sculpturi scumpe ale artiștilor regelui și împodobită cu cel mai fin și mai scump damasc de Lyon.

Nunta a ieșit atât de bine, iar Regele a fost atât de mulțumit de cum s-au cheltuit banii, încât a înregimentat Vasaorden în flota regală. Barca a fost folosită la nunți regale, înalte recepții oficiale și plimbări ale familiei regale până în anul 1840, când a ieșit din uzul regal. În 1921 a trecut printr-un foc care aproape a mistuit-o. La cererea expresă a Regelui Gustaf al V-lea, barca a fost refăcută după vechiul tipar și readusă în serviciul regal în 1923. Deși nu a mai fost strălucitoare ca în trecut, Vasaorden a mai fost martoră la câteva evenimente istorice, precum nunta Regelui Carl Gustaf al XVI-lea cu Regina Silvia, a plimbat-o pe Regina Elisabeth a II-a a Marii Britanii în 1986, pe Împăratul Akihito al Japoniei în 2000, iar ultima dată a fost folosită în 2010, la nunta Prințesei Regale Victoria cu Prințul Daniel.

Nu știu voi, dar mie mi se zbârlește părul pe ceafă când mă aflu în preajma unor locuri, fapte sau lucruri care au marcat istoria lumii. Și, de la Vasaorden am ieșit în port, ca să fac cunoștință cu Sfântul Erik. Primul spărgător de gheață din Suedia. Deci, o nouă filă de istorie...

De la primul pas făcut pe puntea vasului am fost impresionat de curățenia exemplară de la bord: frânghiile strânse în noduri marinărești și prinse în cârlige, bărcile de salvare așezate milimetric, puntea curată și strălucitoare ca lacrima, niciun strop de vopsea sărită, nimic nelalocul lui.

Sfântul Erik a fost construit și lansat la apă în anul 1915. A fost primul spărgător de gheață construit vreodată în Suedia, la cererea primăriei Stockholmului, care pe vreme de iarnă era un oraș izolat. Până în anul 1927, Sankt Erik a fost singurul spărgător de gheață aflat în slujba întregii țări, el acționând atât pe canalele din jurul capitalei, cât și în cele mai nordice puncte ale țării, salvând nave rămase captive gerurilor cumplite din timpul iernii. În 1958 a trecut printr-un facelift, un tunning și un rebranding. A mai fost construită o punte, cea de dedesubt fiind împărțită în cabine de locuit pentru marinari, a trecut de la cărbune la ulei și a primit motoare mai puternice (4000 de cai putere în total), iar numele i-a fost schimbat din Isbrytaren II în Sankt Erik. În 1977 a ieșit din slujba statului, iar din 1980 este piesă de muzeu.

Dincolo de toate datele tehnice și istorice, vizita pe puntea vasului imens este de neuitat. Cu fiecare pas pe care îl făceam încercam să simt un pic din vibrația vremurilor în care Sankt Erik a fost un erou, salvând sute de vieți omenești, încărcături valoroase sau vapoare ghinioniste. Cabinele păstrează patina vremii demult apuse, cea a căpitanului fiind de-a dreptul emoționantă, cu jurnalul, binoclul și cu mașina de scris la vedere. Sala motoarelor este copleșitoare. Simți cum ți se pune un nod în gât atunci când cobori zeci de scări imposibile și pătrunzi în măruntaiele mastodontului. Aici ești lovit de un miros de ulei ars, combinat cu aromă de piese proaspăt realizate la strung și zgomot de aburi la presiuni de zeci de bari. Chiar și ghidul este autentic, având pete de ulei pe salopetă și pe față și un păr ciufulit, de parcă acum a scos capul dintr-un vas de expansiune proaspăt reparat.

Dacă nu rezonezi cu feellingul vizitei unei nave adevărate, cobori treptele și-ți vezi de viață, dar pentru pasionați a fost amenajată o micuță cafenea pe punte și un micuț magazin de suveniruri. Asta e, suntem în era consumerismului, dar eu am ales să beau cafea Erik, fiindcă nu exista în acel moment un loc mai potrivit decât o punte de vas pentru sedimentarea imaginilor și a sentimentelor încercate.

- va urma -






duminică, 28 mai 2017

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Una dintre atracțiile orașului Stockholm este insula Djurgarden. I-am rezervat acesteia o zi întreagă pentru vizitat, dar mi-am dat seama că aș fi avut nevoie de mult mai multe, deoarece Djurgarden este oaza de distracție și relaxare a capitalei Suediei. De mărimea unui orășel ca Mioveniul, insula a fost reședința de vară pentru sute de ani a familiei regale. Prin urmare, aici s-au construit palate, parcuri somptuoase, muzee în clădiri gigantice și au fost amenajate promenade în port.

Djurgarden este locul în care suedezii vin în weekend sau în zilele libere (eu am nimerit aici de Înălțare) și stau de dimineață și până seară. Copiii nu au timp să se plictisească, având extrem de multe variante de distracție. În primul rând, aici este un imens parc de distracție în aer liber, Grona Lund, un fel de Orășelul Copiilor, dar la scară gigantică: caruseluri de la cele pentru bebeluși și până la cel suspendat la 100 de metri altitudine, două feluri de ghilotină pentru fanii senzațiilor tari, mai multe roller-coastere, spectacole de circ, mașinuțe și tot felul de atracții pentru toate vârstele. Apoi, există un loc imens de joacă sub forma unui oraș gonflabil, iar alături este un parc în care copiii se pot iniția în tainele circului: pot încerca să meargă pe sârmă sau pe monociclu (bicicleta cu o singură roată), să jongleze cu măciuci sau cercuri, să își țină echilibrul pe cilindri și multe altele.

Adolescenții au o grămadă de terase în parcuri sau în port, iar seara pot petrece la numeroasele cluburi și discoteci sau pot merge la Cirkus, o sală de spectacole unde au loc concerte de tot felul. De asemenea, pe timpul zilei se pot înscrie la cursuri pentru scufundări sau paddle board, ori se pot tatua în aer liber (am mai spus, în Suedia este un adevărat cult pentru tatuaje, mai ales în rândul fetelor).

Nici adulții nu se poate spune că nu au ce face pe insula Djurgarden. Muzeul ABBA (despre care voi scrie o filă separată în jurnal), Muzeul Nordiska (unul dintre cele mai mari din Nordul Europei), Vasa Museet (Muzeul Navigației, vizitat, urmează să detaliez), Spritmuseum (muzeul alcoolului, șprițurilor, cu nenumărate degustări și de unde ieși matolit), Muzeul de Istorie, Aquaria Muzeum (din păcate, era închis), dar și o grămadă de târguri tematice organizate în diferite părți ale insulei. De exemplu, într-un loc era un târg culinar, în altul era un târg turistic cu oferte pentru croaziere, iar în altă parte era un târg de cariere, care ieșea în evidență prin faptul că toți reprezentanții firmelor participante erau îmbrăcați la costum, în totală contradicție cu costumația lejeră a celor veniți la recreere.

Accesul pe insulă se face în două moduri: cu feribotul, într-o cursă frumoasă de circa 10 minute sau pe singurul pod, foarte larg, circulat intens de tramvaie, autocare pline cu turiști, biciclete, șarete și căruțe. Inutil să mai spun că insula este de o frumusețe care îți taie respirația, iar ca să vă convingeți, nu am să mai zic nimic și am să las câteva fotografii ca mărturie.

- va urma - 









vineri, 26 mai 2017

JURNAL DE CĂLĂTORIE (9): Pe urmele lui Stieg Larsson

Ecranizarea suedeză este
mult mai bună decât cea
Hollywoodiană
Nu-mi vine să cred că au trecut șapte ani de când am citit Trilogia Millennium, formată din cărțile Bărbați care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul și Castelul din nori s-a sfărâmat! Mai mult, nu mi-am închipuit vreodată că va veni vremea să calc pe urmele personajelor principale, pe care le-am îndrăgit la nebunie, Mikael Blomkvist și Lisbeth Salander!

Ideea de a vizita locurile din Stockholm pe care Stieg Larsson le descria în amănunt mi-a venit într-o doară, când mă gândeam să-mi fac o listă cu lucrurile pe care le-aș putea face în capitala Suediei. Și atunci mi-am amintit că acțiunea din cele trei bestseller-uri de la mijlocul anilor 2000 se petrece pe străzile din Stockholm! Am dat căutare pe net să văd dacă există vreun muzeu, vreun tur, ceva, dar nimic... Însă, am văzut că mai sunt nebuni ca mine care se duc din proprie inițiativă și ajung în locurile unde sunt plasate locuințele personajelor principale.

Trilogia Millennium s-a vândut în peste 80 de milioane de exemplare, făcând din cele trei cărți unele dintre cele mai bine vândute din întreaga istorie. Succesul nebun al povestirilor fostului jurnalist Stieg Larsson a venit însă prea târziu pentru scriitorul suedez, care a murit înainte ca trilogia să vadă lumina tiparului. Asemenea milioanelor de cititori din întreaga lume, și eu am fost fascinat încă de la primele pagini. Deși au, fiecare, peste 600 de pagini, cărțile m-au captivat atât de tare încât le-am citit pe toate în vreo săptămână! Am pierdut vreo trei nopți în perioada aceea, pentru că lecturam în continuu și nu mă puteam opri. Cele trei cărți sunt cele mai frumoase pe care le-am citit în viața mea și, ori de câte ori am avut ocazia, le-am recomandat.

Și asta fac chiar și acum, dar ca să vă introduc puțin în atmosferă, am să vă povestesc despre fiecare câte puțin:

- Bărbați care urăsc femeile - titlul pare misogin de-a binelea, dar acțiunea îl va justifica pe de-a-ntregul. Jurnalistul Mikael Blomkvist, de la săptămânalul Millennium, este abordat de un bogătaș suedez bătrân să-i rezolve un mister care l-a marcat toată viața lui: unde i-a dispărut una dintre fete, la vârsta adolescenței. Trec peste amănunte, deși sunt tentat să nu sar șirul poveștii. Mikael își dă seama că în familia bătrânului au avut loc evenimente îngrozitoare, nu a fost o simplă dispariție, astfel că se asociază cu o tânără hackeriță, Lisbeth Salander, o ființă respinsă de societate, urâtă și cu mari probleme de comportament. Acest cuplu inedit rezolvă misterul până la urmă, deși colaborarea lor lasă mult de dorit.

- Fata care s-a jucat cu focul - când credeam că nu pot citi o poveste mai dură, dar atât de captivantă, vine al doilea thriller: povestea de viață a lui Lisbeth. După ce și-a mutilat tatăl, un spion rus provenit din vechile structuri ale KGB-ului, cel care îi omorâse mama, Lisbeth este dusă la orfelinat, unde este violată și bătută crunt de nenumărate ori. Mai mult, la ordinul tatălui ei, este maltratată fizic ca să cedeze și să moară, însă tocmai acest destin stabilit de cel ce i-ar fi trebuit să îi fie model în viață o întărește și o face să devină indestructibilă, chiar dacă este o ființă imposibilă.

- Castelul din nori s-a sfărâmat - este povestea reabilitării lui Lisbeth, odată cu scăparea de demonii din trecut. Dar acest lucru nu se va întâmpla simplu, ci cu mari eforturi personale și cu ajutorul lui Mikael Blomkvist, care rezolvă în sfârșit cazul spionului rus infiltrat adânc în structurile de securitate ale statului suedez și protejat de la cel mai înalt nivel.

Atât de mult succes a avut această trilogie, încât pe străzile Stockholmului am întâlnit nenumărate tinere fete tatuate din cap până în picioare, tunse și vopsite punk, cu piercinguri în nas, urechi, sprâncene și alte locuri, adică exact imaginea pe care i-a creionat-o Stieg Larsson lui Lisbeth Salander.

Apartamentul lui Mikael Blomkvist
Mi-am început turul de la apartamentul lui Mikael Blomkvist, situat pe strada Bellmansgatan nr. 1. Aici își ducea jurnalistul viața tristă de burlac, până ca ea să ia o turnură neașteptată. Clădirea este una obișnuită pentru Stockholm, la intersecția a două străzi cu piatră cubică extrem de rar circulată. Deși Stieg Larsson era foarte atent la detalii, nu a spus niciodată la ce etaj stătea Mikael, astfel că nu am putut să identific apartamentul unde o primea de multe ori pe șefa lui de la ziar, Erika Berger, căsătorită cu un soț înțelegător cu adulterul ei.

Redacția Millennium, de pe Gotgatan
Am părăsit Bellmansgatanul și am luat-o în jos către bulevardul Gotgatan, acolo unde își avea sediul redacția săptămânalului Millennium. Distanța este de aproximativ 500 de metri. Nici aici nu se știe cu exactitate locația, pentru că Stieg Larsson ne induce în eroare, indicând locul la numărul 11, acolo unde nu este loc pentru o redacție de ziar, ci sunt niște apartamente. Mai aproape de descrierea lui se află imobilul de la 5-7, în timp ce berăria unde cobora de multe ori Mikael, este de fapt un pic mai sus, deoarece bulevardul are o înclinație de circa 10%, coborând până pe malul unui canal navigabil.

Penthouse-ul lui Lisbeth Salander, de câteva milioane de euro
Cel mai curios am fost să găsesc clădirea în care Lisbeth Salander s-a mutat în Fata care s-a jucat cu focul. După o inginerie financiară online, total ilegală, dar fără ca să fie mirosită de autorități, Lisbeth și-a părăsit locuința din Lundasgatan (culmea, pe strada asta este hotelul în care m-am cazat pentru a treia zi în Stockholm) și a cumpărat cu circa 3 milioane de euro un penthouse de două niveluri, cu 12 camere imense și cu vedere la port, pe Fiskargatan nr. 9. Imobilul este mult mai puțin spectaculos decât mă așteptam, dar într-adevăr, ultimele două niveluri sunt extrem de generoase ca spațiu.

Locații populare în carte
De pe Fiskargatan, am coborât la pubul Kvarnen, unde Lisbeth se mai întâlnea cu Mikael. Am vrut să mă așez la o măsuță și să imortalizez momentul la o cafea sau o bere, dar Kvarnen nu e pub, așa cum apare în carte, ci un restaurant destul de luxos, așa că am zis pas. Însă, am mai găsit un parc pe unde Lisbeth obișnuia să treacă în drum spre casă și am identificat și marketul 7-Eleven din apropierea casei, de unde se aproviziona cu alcool și țigări.

Poate că nu pare spectaculos ce am făcut, dar eu m-am simțit bine intrând un pic în atmosfera romanului care m-a fascinat, călcând pe urmele personajelor pe care le-am îndrăgit și simțind un pic fiorul thrillerului pe care abia aștept să-l recitesc. Numai că de data aceasta, imaginea de ansamblu va fi mult mai clară!

joi, 25 mai 2017

JURNAL DE CĂLĂTORIE (8): Declarații de la conferința de presă

Mourinho: "Cel mai important trofeu al carierei"
- Pentru mine e cel mai important trofeu al carierei, fiindcă este ultimul. Așa gândesc acum. Sigur, Liga Campionilor este mai mare, dar acum simt ceva sub piele, ce este un sentiment fantastic. Pentru echipă înseamnă multe, să câștigăm un trofeu european, să te întorci în Liga Campionilor, să joci Supercupa Europei, să completăm puzzle-ul egalând Ajax și având toate trofeele în vitrină acum!

- Ieri nu am vrut să ținem conferința de presă fiindcă am vrut să ne pregătim noi înșine, psihic. Lumea continuă, trebuie să ne vedem de treburile noastre și sunt de acord cu decizia UEFA de a se juca meciul. Dacă ne gândim din alt punct de vedere, ne întristăm și nu ne mai putem bucura. Normal că, dacă am putea schimba ceva dacă nu am fi luat trofeul, am face-o imediat pentru a se evita tragedia. În final, ne-am făcut doar datoria, ne-am concentrat doar asupra meciului.

- Este foarte dezamăgitor ce i s-a întâmplat lui Zlatan. Această noapte trebuia să fie fantastică pentru el, pentru orașul lui, pentru cei de pe acest stadion. Îmi pare foarte rău că el nu a jucat în finală. Dar a jucat în cârje, alături de ceilalți în cârje, s-au agitat, au țipat. Așa că au jucat pentru noi, dar în alt fel.

- Câteodată, în acest sezon, am avut impresia că suntem cea mai slabă echipă, că eu sunt cel mai slab manager, dar când mă uit la câte am câștigat acum, că ne întoarcem în Liga Campionilor, că vom merge la finala Supercupei, nu mai contează că am terminat al doilea, al treilea sau al patrulea. Am fost pragmatici și am câștigat ce ne-am propus.

- Dedic victoria familiei mele. Avem un cod doar între mine și membrii familiei mele, iar unele semne făcute nu trebuie interpretate, sunt doar între mine și ei.

- Poate că finala viitoare voi pierde cu 3-0. Dacă spun ceva despre mine acum, știți că sunt superstițios și nu vreau să vorbesc, voi pierde această calitate a mea, de a nu pierde finale.

Bosz: "A fost un joc plictisitor"
- Normal sunt dezamăgit, am jucat ca să câștigăm. Nu am văzut Ajaxul pe care îl cunosc, jucând fotbal de calitate și dominând. Nu am avut șanse de poartă, a fost un joc plictisitor din partea ambelor echipe, care a început cu un gol luat din nimereală, cu un șut deviat. Apoi a fost dificil, am mai primit și al doilea gol imediat după pauză...

- Nu am fost deloc buni azi, cea mai mare ocazie a fost a lui Neres, când puteam reduce scorul;

- E o mare diferență în felul fizic în care au jucat cei de la Manchester. Nu a contat atât forța, ci cum îți folosești trupul, un lucru din care trebuie să învățăm. Poți să fii puternic, dar dacă nu ai mingea, nu ai ocazia să o arăți. Este un aspect al jocului la care au fost mai buni;

- Tinerii mei jucători nu au fost obișnuiți să joace finale, dar vom fi mai puternici sezonul următor, dacă vom rămâne în actuala formulă. A fost un moment bun din care să învețe lucruri noi;
- O să rog FIFA și UEFA să nu mai jucăm finale în această zi (un jurnalist israelian i-a amintit că tot pe 24 mai a pierdut și cu echipa din Tel Aviv o finală);
- Niciuna nu a avut multe ocazii și la pauză le-am spus că suntem mai puternici dacă avem mingea, trebuie să jucăm, să nu avem frică. Dar după pauză a fost prea repede 2-0 și am căzut.

Ander Herrera (Man Of The Match):
"Suntem doar niște jucători de fotbal, dar știu că avem popularitate și cu ocazia asta vreau să spun că vrem pace în lume, e un lucru oribil ce s-a întâmplat și nu vrem să se repete. Marți eram devastați, eram foarte triști. A fost foarte dificil să ne antrenăm. Dar managerul nostru ne-a spus că singurul lucru pe care îl putem face este să câștigăm pentru ei. De aceea vom dedica victoria victimelor tragicului eveniment de la Manchester. Am meritat victoria, am jucat ca un club mare, foarte inteligent. Sunt foarte bucuros, pentru că acum patru ani am pierdut o finală"

miercuri, 24 mai 2017

JURNAL DE CĂLĂTORIE (7): Ce nu (cred că) s-a văzut la tv

Manchester United a făcut-o și p-asta! Deși nu dorea foarte tare să joace în Europa League (știm cu toții declarațiile din toamnă), Mourinho a ajuns să câștige trofeul, care-l duce astfel în următoarea ediție a Ligii Campionilor. Este singurul trofeu care lipsea din vitrina "Dracilor roșii", așadar este un moment istoric pentru clubul din orașul greu încercat în această săptămână.

Antrenorul portughez și-a arătat încă o dată stilul pragmatic cu care a triumfat și la Inter, în Ligă, punând la mijlocul echipei nu mai puțin de trei mijlocași la închidere: Herrera, Pogba și Fellaini. Prinși în cleștele "Specialului", tinerii jucători ai Ajaxului nu au putut să-și facă jocul deosebit de inventiv. Mai mult, au avut și ghinion să primească un gol dintr-o deviere a lui Sanchez și astfel misiunea Manchesterului lui Mourinho a fost mult mai ușoară. Nu e nicio surpriză că, la o victorie cu 2-0, omul meciului a fost desemnat un distrugător, spaniolul Ander Herrera!

Nu o să facem aici o cronică a partidei, întrucât printre cei aproape 200 de milioane de telespectatori din întreaga lume v-ați aflat și dvs, așa că încercăm să prezentăm cam ce s-a petrecut pe teren și, mai mult ca sigur, nu prea avea cum să se vadă la televizor.

- momentul de reculegere a început fără a fi anunțat de crainicul stadionului, exact în momentul în care fanii olandezi aprinseseră niște torțe. Le-au stins imediat și au făcut liniște. Crainicul a interveni în liniștea mormântală, stricând minutul de reculegere care, altfel, ar mai fi continuat încă puțin

- la un banal aut de la mijlocul terenului, antrenorii Bosz și Mourinho au schimbat câteva pase, fiind nehotărâți de unde să se bată autul

- golul lui Pogba l-a prins pe Mourinho pe scaun și nu s-a ridicat ca să se bucure, aproape dacă a schițat un gest

- galeria lui Ajax a cântat tot meciul "La la la / Ajax Amsterdam". Englezii au mizat doar pe reacții, nu pe încurajări continue. De altfel, ei au venit pregătiți cu tobe și o coregrafie imensă, în timp ce fanii lui United au impresionat cu mii de stegulețe

- terenul a fost extrem de moale, deși nu a plouat la Stockholm în această săptămână. Jucătorii au alunecat foarte mult, campioni fiind Zyiech, respectiv Mata. Din ghetele lor săreau smocuri de iarbă

- Arbitrul Skomina a fost foarte aproape să fluiere începutul reprizei secunde fără portarul Romero și fără Fellaini, care au întârziat la vestiare

- Jurnaliștii olandezi au făcut haz de necaz, susținând că de vină pentru insuccesul Ajaxului este Dennis Bergkamp, legendarul atacant al lui Ajax și al Arsenalului. Se știe că Bergkamp are fobie de zborul cu avionul, nu a zburat niciodată. Cum Dennis este antrenorul pe fază ofensivă al lui Ajax, olandezii l-au găsit vinovat pentru faptul că Ajax nu a învins niciodată în 2017 în deplasare, în Europa League

- Golul 2 al lui Manchester, marcat de Mkhitaryan în minutul 47, i-a prins pe fanii lui Ajax cu mai multe torțe aprinse

- Mourinho este un adevărat spectacol pe marginea terenului. În minutul 57 a sărit să-l bată pe Rashford fiindcă a dat o pasă aiurea în spate și i-a pus pe contraatac pe olandezi. A rămas pe marginea terenului și nu a fost observat de arbitrul asistent, cu care s-a ciocnit violent! Mourinho și-a cerut scuze și l-a luat în brațe pe arbitru!

- Ajax a primit o lovitură liberă de la marginea careului la exact un minut după ce Lasse Schone a fost schimbat cu Van De Beek. Fanii l-au strigat pe danez să nu se ducă la vestiare, să vină și să bată el. Schone are două goluri din lovituri libere în Europa League

- La ieșirea de pe teren a lui Mkhitaryan, doi spectatori din tribuna VIP s-au ridicat și au fluturat steagul Armeniei

- Imediat după fluierul final, Zlatan Ibrahimovic și-a aruncat cârjele pe teren și a intrat șchiopătând pentru a-și saluta colegii;

- portarul Sergio Romero a arestat mingea și a trebuit să țină bine de ea, fiindcă mulți colegi au vrut să i-o fure. Chiar și când a ridicat trofeul deasupra capului, și-a pus mingea sub picior și a securizat-o de alte atacuri.

Ajax Amsterdam - Manchester United 0-2 (0-1)
Pogba (18), Mkhitaryan (47)

AJAX: Onana - Veltman, D. Sanchez, De Ligt, Riedewald (81 De Jong) - Zyiech, Schone (69 Van De Beek), Klaassen - Traore, Dolberg (62 Neres), Younes. Antrenor: Peter Bosz

MAN. U.: Romero - Valencia, Smalling, Blind, Darmian - Mata (90 Rooney), Fellaini, Pogba, Herrera - Mkhitaryan (73 Lingard), Rashford (84 Martial). Antrenor: Jose Mourinho

Arbitru: Damir Skomina (Slovenia)
Cartonașe galbene: Veltman, Younes, Riedewald - Mkhitaryan, Mata

Omul meciului: Ander Herrera

JURNAL DE CĂLĂTORIE (6): Spectacol anulat înainte de startul finalei

UEFA a anunțat azi că spectacolul care fusese programat înainte de fluierul de start a fost anulat, ca un semn de respect față de victimele atentatului terorist de la Manchester. Artiștii suedezi Axwell & Ingrosso, foarte populari în Scandinavia, erau programați să cânte. În locul lor, se va ține un moment de reculegere.
Antrenorul lui Ajax, Peter Bosz, a primit vestea că portarul său titular, Andre Onana, a simțit unele simptome asemănătoare gripei în noaptea de dinaintea finalei și ia chiar în calcul ca goalkeeperul împrumutat de la FC Barcelona să nu evolueze! În locul lui ar putea să își facă apariția portarul de rezervă, Dideryk Boer, cel mai în vârstă component al lotului lui Ajax. În doar o jumătate de oră se va anunța echipa de bază și atunci vor fi sau nu spulberate incertitudinile.
Friends Arena este pregătit
Inaugurat în noiembrie 2012, stadionul Friends Arena s-a pregătit pentru acest eveniment foarte important. Sunt așteptați la finala Europa League 48.000 de fani, dintre care 10.000 vor fi olandezi și tot atâția englezi. Restul biletelor au fost puse la vânzare pe platforma UEFA.
Friends Arena are o poveste interesantă, el apărând alături de fostul stadion simbol al fotbalului suedez, Rasunda. După ce a fost ridicat și inaugurat Friends Arena, vechiul Rasunda a fost dărâmat, iar pe locul său constructorul actualei arene a ridicat un complex cu 700 de locuințe pe cheltuiala proprie. Stadionul cel nou și-a vândut drepturile asupra numelui unei bănci din Suedia pe o sumă mai mare de 20 de milioane, dar această bancă și-a cedat drepturile unei fundații de ajutorare a copiilor, pe nume Friends.
270 de voluntari și peste 170 de membri ai staffului UEFA s-au pregătit să asigure cele mai bune condiții pentru sutele de VIP-uri, fani și peste 1.000 de reprezentanți media, aici incluzând jurnaliști, fotografi, mașiniști și alți membri. Meciul va fi transmis în direct de peste 70 de televiziuni în mai mult de 100 de țări, cu un reach total de 180 de milioane de vizitatori și o medie de 62 de milioane de telespectatori în fiecare minut. Finala este produsă de Discovery Networks Sweden cu 35 de camere, inclusiv un spidercam și un elicopter!
Pentru prima dată după „era Platini”, UEFA anunță că va reintroduce premierea echipelor direct pe gazon, și nu în tribuna oficială. Președintele Alexander Ceferin a spus că jucătorii merită, pentru efortul depus, ca toată lumea să li se încline lor, inclusiv VIP-urile.

JURNAL DE CĂLĂTORIE (5): Șșșsssttt! Nu știți asta de la mine

În această seară, la ora locală 20:45 (21:45 la București), la Stockholm se va desfășura finala Europa League dintre Ajax Amsterdam și Manchester United. Și pentru că îmi place să vă țin bine informați, iată în continuare câteva știri extrem de interesante pe care, probabil, le veți auzi și de la comentatorii de la ProTV sau DolceSport. Sunt date statistice și informații generale oferite de către departamentul media al UEFA. Dacă aveați cumva impresia că tot ce auziți pe comentariile meciurilor sunt documentări amănunțite ale comentatorilor, vă înșelați! UEFA oferă absolut totul mură în gură!

Lupta dintre cele două echipe, în această seară, nu va fi numai o dispută pentru trofeu și glorie, ci și pentru o mulțime de recorduri. Nu numai Messi sau Ronaldo doboară recorduri în fotbal! Pentru că fotbalul nu înseamnă doar FC Barcelona sau Real Madrid, înseamnă și echipe mai mici, dar ambițioase (precum Ajax), sau echipe cu mare tradiție, în căutarea gloriei apuse (în cazul lui Manchester United).

Această dispută este a cincea dintre cele două echipe în cupele europene. Fiecare a învins de două ori, dar de fiecare dată Manchester s-a dovedit mai bună și s-a calificat mai departe, în 1976 (2-0 și 0-1) și 2012 (2-0 și 1-2). Pentru Mourinho, este pentru a șaptea oară când va întâlni pe Ajax Amsterdam, până acum câștigând cu Real Madrid de fiecare dată (6 victorii, golaveraj 20-2). Dacă va deveni câștigător diseară, antrenorul portughez va cuceri Europa League cu două echipe diferite (FC Porto și Manchester United), singurul antrenor cu o asemenea performanță fiind spaniolul Rafa Benitez, care a câștigat cu Valencia și Chelsea.

Posibile recorduri:
– Dacă Ajax învinge, devine singurul club care a cucerit cele două trofee, în ambele variante: Cupa Campionilor Europeni și Liga Campionilor, Cupa UEFA și Europa League;
– Oricare dintre antrenori, Mourinho sau Bosz, va deveni cel mai în vârstă câștigător, depășindu-l pe Rafa Benitez. Mourinho are 54 de ani și 118 zile, iar Bosz are 53 de ani și 184 de zile;
– Dacă va juca și va câștiga, Michael Carrick (Manchester) va deveni cel mai în vârstă jucător care va câștiga Europa League: 35 de ani și 300 de zile. Recordul îi aparține lui Frank Lampard (Chelsea);
– Dacă va juca și va câștiga, Mathijs De Ligt (Ajax) va deveni cel mai tânăr câștigător de Europa League, cu 17 ani și 285 de zile, doborând cu aproape doi ani recordul lui Salvio (Atletico Madrid). Oricum recordul lui Salvio va cădea în cazul victoriei, Ajax având în componență o mulțime de jucători sub 19 ani, pasibili de a juca: Kluivert, Dolberg, Cerny sau Zeefuik.

Informații interesante:
– United este al patrulea club englez care ajunge în finala Europa League, după Fulham, Chelsea și Liverpool;
– Ajax este primul club olandez, iar Olanda devine a cincea națiune care își trimite o reprezentantă în ultimul act;
– Jose Mourinho este neînvins în cele trei finale UEFA jucate;
– De la ultima lor întâlnire, în 2012, doar Manchester United mai are jucători în lot: Young, Jones, Smalling și De Gea au fost titulari, în timp ce tânărul Paul Pogba era doar rezervă;
– În meciurile din Europa League, Ajax a marcat mai multe goluri decât Manchester (24, respectiv 23), dar a primit mult mai multe (15, respectiv 8);
– Ajax este echipa cea mai ofensivă din Europa League, având 225 de șuturi către poartă și 95 pe poartă. Manchester are 208 cu 76;
– În schimb, United are cele mai multe pase (7.582) și pase reușite (6.702);
– Ajax are cele mai multe faulturi comise (236), cele mai multe cartonașe galbene (45) și roșii (4) încasate în această ediție de Europa League;
– Atacantul lui Ajax, Bertrand Traore, a debutat în cupele europene sub comanda lui Jose Mourinho, la Chelsea (4-0 cu Maccabi Tel Aviv);
– În această seară se împlinesc fix 22 de ani de când Ajax cucerea ultimul titlu de Liga Campionilor (1-0 cu AC Milan). Golul a fost marcat de Patrick Kluivert, care avea 19 ani atunci. Fiul său, Justin Kluivert, este component de bază al echipei Ajax, la doar 18 ani;
– În acea finală, Patrick Kluivert era coechipier cu Danny Blind. Astăzi, fiul lui Blind, Daley Blind, va fi titular în echipe lui Manchester United. Daley Blind a crescut la grupele de copii și juniori ale lui Ajax și s-a transferat în Anglia în anul 2014;
– Singurii fotbaliști care au mai jucat pe Friends Arena sunt Daley Blind și Davy Klaassen. Ei au fost titulari în naționala Olandei, în egalul cu Suedia din 2016 (1-1);
– Portarul de rezervă al lui Manchester, Sergio Romero, a fost coleg de echipă la Alkmaar cu Nick Viergever și au cucerit împreună titlul în Olanda, în anul 2009;
– Fundașul dreapta al lui Manchester, Timothy Fosu-Mensah, a crescut la Ajax de la vârsta de 6 ani, dar nu a apucat să joace niciodată pentru prima echipă a lăncierilor, fiind vândut în anul 2014;
– Amin Younes (Ajax) și Paul Pogba (Manchester) sunt singurii jucători care au evoluat în toate cele 14 meciuri ale Europa League;
– Golgheterii celor două echipe sunt Kasper Dolberg (Ajax, 6 goluri), Zlatan Ibrahimovic și Henrik Mkhitaryan (Manchester, 5 goluri). În fruntea topului Europa League sunt Giuliano (Zenit) și Dzeko (Roma), cu câte 8 goluri;
– Eric Bailley (Manchester), care va și absenta în finală, este singurul cu două cartonașe roșii încasate în Europa League. Joel Veltman (Ajax) este lider la cartonașe galbene: șapte!
– Doar Manchester United a mai jucat o dată la Stockholm, dar pe vechiul stadion, Rasunda. A învins cu 1-0 pe Djurgarden, în Cupa Orașelor Târguri (1965);
– Ajax este la a 15-a finală europeană (10 victorii, 4 înfrângeri), iar Manchester United la a 12-a (6 victorii, 5 înfrângeri);
– Cupa UEFA este singura cupă care lipsește din vitrina lui Manchester United.

Prima confruntare, în Fan Zone
Fanii celor două echipe calificate în finala Europa League și-au dat întâlnire în zona dedicată lor, denumită Fan Zone, situată în apropierea portului, într-un parc pitoresc străjuit de statuia regelui Gustav. Fan Zone-ul UEFA a fost conceput pentru a-i distrage pe suporteri de la încrâncenarea de care dau dovadă uneori, punându-le la dispoziție diferite modalități de recreere: jocuri cu premii, spectacol, meciuri amicale pe diverse terenuri amenajate și multă, multă bere. Piesa de rezistență a fost însă trofeul Europa League, cel care va fi înmânat diseară pe teren de președintele UEFA, Alexander Ceferin, echipei care se va impune.

Și fiindcă tot a venit vorba de premii, mă pot felicita că am câștigat mingea oficială a finalei! Am participat la un concurs de cultură generală din această ediție a Europa League și am știut cele patru răspunsuri corecte, prin urmare am luat mingea! Trebuia să răspunzi la întrebări șutând în minge către răspunsul corect. Patru din patru, baby!

- va urma -
(mai sunt o grămadă de informații, sunt copleșit)

JURNAL DE CĂLĂTORIE (4): Good Morning

Stadionul Friends Arena
la ora locală 23
Good Morning este numele hotelului unde am înnoptat prima noapte pe tărâm suedez. Mă rog, e un fel de a spune "am înnoptat", fiindcă în Suedia începe să se instaleze summer suedish days, ceea ce înseamnă mai pe românește noaptea-zi. Nopțile de vară în ținutul nordic sunt precum amurgul serii în România: nu se face niciodată noapte, întuneric de-a binelea, cerul este permanent luminat, este ca ziua. Sentimentul este extrem de ciudat, e ca și cum te-ai duce la culcare la ora 8 seara. Te pui în pat și vrei să adormi, dar aiurea, pur și simplu nu poți când vezi că afară e lumină. Iar la 5 dimineața este lumină zdrobitoare. Eu m-am culcat la 2 noaptea (ora locală) și m-am trezit la 5, după doar trei ore de somn. Am tras draperiile și am mai furat, cu greu, vreo trei ore de somn.

Prima impresie despre Stockholm este că e un oraș corect. Normal. Civilizat. Nu m-a aruncat în extaz ca Parisul, Barcelona sau Amsterdamul, ci mai degrabă m-a făcut să exclam: "Mi-ar plăcea să locuiesc aici". Din avion orașul pare ca o mare felie de cozonac din care s-au desprins sute de firimituri. Sunt extrem de multe insule și insulițe, de la cele mai mici și până la unele foarte mari, de dimensiunea unui orășel din România. Pe țărmurile fiecăreia sunt ancorate mii de iahturi, iar pe canalele dintre ele navighează vapoare de croazieră.

La aterizare, nici nu se putea altfel, dai peste oameni extrem de civilizați și dornici să te ajute. Aici, fiecare suedez vorbește engleza la perfecție, de parcă zici că asta este limba lor naturală, nu cea plină de o-uri (la ei, aproape orice combinație de vocale sau consoane conține un "o" fonetic). Am ajuns la Centrul de Acreditare la ora 20:05, tipii de acolo închiseseră și stinseseră calculatoarele și imprimantele. Sigur, puteam să vin a doua zi ca să îmi ridic acreditarea, dar am insistat puțin și oamenii au redeschis centrul special pentru mine, au repornit tot sistemul, ceea ce a durat vreo 10 minute. Și toate astea pentru un român, nu un olandez sau englez! Un amărât de român care s-a simțit important pentru câteva minute, s-a simțit european, s-a simțit respectat.

Încă de acasă îmi propusesem să mă deplasez cu metroul prin oraș, deoarece așa m-am obișnuit în călătoriile mele în orașele pe care le vizitez. Și chiar îmi făcusem planuri despre cum să ajung la stadion, la hotel, în centrul orașului, peste tot, numai cu metroul. Însă, un nene suedez de la un birou de informații m-a sfătuit să aleg trenul ca mijloc de deplasare! Da, trenul! Mi se pare incredibil să te deplasezi prin oraș cu trenul, dar rețeaua de cale ferată este atât de bine pusă la punct încât este mai simplu decât să iei autobuzul, tramvaiul sau metroul.

Stațiile de metrou
seamănă cu niște peșteri,
cu picturi rupestre moderne
M-am dus cu trenul la stadion, așa cum mi-a fost recomandat, dar la hotel am ales metroul, fiindcă ăsta era drumul pe care îl memorasem și nu voiam să mă încurc. Și am descoperit de ce suedezii nu prea merg cu metroul: stațiile sunt extrem de depărtate una de cealaltă, merge metroul între două stații câte vreo 10 minute, de ajungi să te plictisești. Păi știți cu toții, probabil, filmulețul ăla de pe Facebook cu tipul care se dă jos într-o stație din Londra, o ia la fugă pe străzi, coboară la următoarea stație și se urcă în același tren, același compartiment, lângă prietenii lui! La Londra, Amsterdam sau în alte părți, stațiile de metrou sunt destul de apropiate una de cealaltă, poți să le parcurgi și pe jos. Aici, la Stockholm, probabil sunt 5-10 km între ele.

Orașul văzut din tren sau autobuz nu este spectaculos. Este un oraș modern, cu clădiri futuriste, dar nu cu zgârie-nori sau ansambluri fițoase/kitchoase, cum descoperi chiar și pe la Paris. Seamănă oarecum cu Bruxelles. Toate construcțiile, fie că vorbesc de străzi, ansambluri de locuit, clădiri de afaceri, magazine, reprezentanțe, parcări, stații, etc degajă impresia de spațiu. Culoare largi, neînghesuite, spații verzi absolut peste tot, ochiuri de apă, parcuri, sensuri giratorii generoase... Probabil și de aici vin calmul și liniștea interioară a suedezilor, din faptul că ei nu se înghesuie, nu se reped, nu se sufocă.

Două surprize m-au întâmpinat la hotel: surpriza cea mai mare a fost să descopăr că fereastra camerei mele dă chiar în... parcarea de la McDonald's! Cu Mecul aproape nu ai cum să mori de foame, nu? Normal că spre seară (seara de pe ceas, nu de afară) m-am dus să îmi iau un meniu! Am ales o chestie cu pui și sos de avocado, un sendviș care nu există la noi. Și, în timp ce îmi savuram meniul, am auzit din spatele meu un "Ce faci, boss!". Nu, nu era vorba de mine, erau niște moldoveni care vorbeau la telefon. Ca de obicei, tare, fără perdea, cu băgări de p..ă și limbaj cocălăresc, de-mi venea să intru în pământ de rușine că sunt român. M-am consolat cu gândul că nu știe nimeni că sunt conaționalii mei, mi-am văzut de mâncare și am plecat.
Așa se vede pe fereastra
din camera mea

O altă surpriză a fost să constat că parcarea hotelului este plină cu mașinile oficiale ale finalei! Abia de dimineață, la mic-dejun, am găsit explicația: aici sunt cazați membrii stafului Fed-Ex, compania de livrări fiind partener oficial al finalei. Fed-Ex, care a împânzit orașul cu reclame enorme.

- va urma -

JURNAL DE CĂLĂTORIE (3): Avion cu motor...


... ia-mă și pe mine-n zbor, să mă fac aviator!

Îmi place la nebunie să zbor! Atunci când pășesc pe culoarul care mă duce către intrarea avionului simt o emoție care nu poate fi explicată. Pot spune că în sentimentele mele se regăsește un amalgam de emoție pentru o aventură nouă, de teamă față de necunoscut, de plăcerea de a vedea lumea de deasupra norilor, de reticența provenită din mult prea multele filme cu accidente aviatice vizionate dar, mai ales, de fericire. O călătorie cu avionul este ca o evadare din rutina zilnică.

Poza clasică,
cu coada avionului
și casele minuscule
Din momentul în care m-am așezat pe scaunul meu, uneori incomod, și până ce mă voi da jos din "pasărea de fier" la destinație, savurez fiecare clipă petrecută aici. Nu am timp să dorm, așa cum fac foarte mulți pasageri. Nu pot pierde fantasticul moment al decolării, atunci când cei aproximativ 200.000 de cai putere te lipesc de scaun și uriașul aparat se ridică lin de la sol în doar câteva secunde... Nu pot să nu mă minunez de fapul că unele clădiri impozante, case sau zgârie-nori, se transformă în câteva clipite în niște mușuroaie de furnici... Nu pot să nu trăiesc senzația uluitoare de astupare a urechilor, de ajung să joc un rol în propriile gânduri, gânduri care altfel se risipesc aievea la un singur declic al realității... Și apoi caști ca să te trezești, nu caști ca să ațipești.

Primul impuls, atunci când realizezi că te afli în aer și ai trecut de faza cu făcutul pozelor pe hublou, este să iei revista care stă în fața ta. Întotdeauna citesc cu mare plăcere revistele companiilor aeriene. Sunt mult mai bine făcute decât majoritatea revistelor consacrate, care se vând în librăriile cu nume de fițe din Mall-uri, în benzinării printre biscuiți, ciocolate, sucuri și prezervative sau pe tarabele insalubre din piețe. Vreo oră savurez absolut fiecare articol, revista având o gamă diversificată de articole, de la tips de călătorie în România sau în orașe din Europa, la gastronomie tradițională, portrete de artiști români și străini, concerte, piese de teatru, etc.

Exact la timp, ca să îți cumperi o cafea sau ceva de mâncat de la stewardesele care mișună pe culoar... Și după ce ai terminat de mâncat și de citit, mai tragi câteva poze la norișorii de sub tine și apoi te pregătești de aterizare. Când să te plictisești?

Revenind la revista din avion, acum mi-a atras atenția un interviu realizat cu actrița Mădălina Bellariu Ion, o piteșteancă ce a reușit să pătrundă în lumea bună a filmului european și care bate cu încredere la porțile Hollywood-ului. Actrița în vârstă de 25 de ani a fost aleasă de regizorul Paolo Sorrentino să joace alături de starul Jude Law într-o scenă din serialul de mare succes "Tânărul Papă". Despre întâlnirea cu Jude Law, filmările la "The Young Pope" și viitorul ei în filmografie, Mădălina povestește în interviul acordat revistei beBlueAir, din care spicuiesc eu acum:

- "Am ales să studiez actoria la Londra și nu la București. Am fost norocoasă deoarece, după primul an de studiu, am fost remarcată de un profesor și recomandată unui agent care reprezenta actori";

- "Pentru scena mea, scena probei existenței lui Dumnezeu, riscul era acela de a nu exagera ca ispită a lui Lenny (Jude Law). Acesta trebuia să se simtă hipnotizat de mine. Cred că am reușit, ba mai mult, fără intenție, scena mea a fost comparată cu scena lui Sharon Stone din Basic Instinct";

- "Am făcut cunoștință cu Jude în cabina de machiaj. Jude mi-a propus să repetăm împreună. După 10 minute petrecute cu el, am și uitat că stau de vorbă cu un star. Jude este de o modestie exemplară, foarte relaxat, natural";

- "Un thriller emoționant, The Voice, este următorul meu film în limba engleză, pentru care mă pregătesc intens, deoarece am un rol complex, al unei fiice înstrăinate de tatăl ei și relația sa cu acesta".

Singurul lucru care mă deranjează este că stewardesele te pun să închizi orice device, să îți termini cafeaua și să ridici măsuța cu 20 de minute înainte de aterizare. Probabil, mă consolez eu, pentru a savura cu atenție fiecare secundă din manevrele pe care le fac piloții. Apropo, să ridice mâna cine voia în copilărie să se facă pilot de avion atunci când va fi mare! Pompierii și polițiștii să se abțină...

- va urma -

marți, 23 mai 2017

JURNAL DE CĂLĂTORIE (2): Vești despre finală


Sunt în aeroportul Otopeni, așteptând să mă îmbarc spre Stockholm. Am venit devreme, ca să nu risc un ambuteiaj până la Otopeni, așa cum s-a întâmplat ieri, atunci când primărița Gabi Firea s-a decis să facă un experiment, nefericit, pe bucureșteni.

Am deschis obișnuitele canale de comunicare și, bineînțeles, sunt asaltat cu știri despre finala Europa League de la Stockholm, dintre Ajax și Manchester United. Odată ce ai primit acreditarea media, UEFA te spamează cu zeci de mailuri, cu tot felul de amănunte despre meci. Cred că departamentul de comunicare și media al UEFA este unul dintre cele mai bine puse la punct din tot ce există pe lumea asta. Dar poate că am să revin mai pe seară cu tot ce este relevant despre finala de mâine.

Acum, doar să consemnez și eu că am evitat niște emoții mari, pentru că nu am avut timp să intru pe net. Am aflat că de dimineață s-a pus problema ca finala să se amâne, după nefericitul și strigător la cer atac terorist de la Manchester, de la concertul Arianei Grande. 22 de tineri nevinovați au murit în explozia provocată de niște tembeli pe care i-aș extermina fără niciun fel de milă de pe acest pământ. Pe ei, familiile lor, neamul lor, etc.

Însă, până să citesc știrea că este posibil ca finala să fie amânată, a venit și confirmarea că meciul se joacă. Au fost schimbări, dar doar în programul echipei Manchester United, în sensul că aceasta și-a anulat activitățile media de la Stockholm, programate în această seară.

Între timp, oficialii și jucătorii celor două echipe continuă să-și trimită bezele. Nu este o noutate că Manchester are în lot trei jucători consacrați la Ajax, prin urmare există și multe prietenii printre fotbaliști. Zlatan Ibrahimovic este cel mai important, dar în lotul "Dracilor Roșii" se mai află Daley Blind și Fosu-Mensah.

Ibrahimovic este accidentat și este așteptat doar în boxa VIP-urilor, pe stadionul pe care și-a pus amprenta încă de la primul meci desfășurat pe Friends Arena. La inaugurarea stadionului de 50.000 de locuri, din noiembrie 2012, Ibra a marcat patru goluri în victoria cu 4-2 contra Angliei, unul dintre goluri fiind înscris dintr-o foarfecă de la circa 30 de metri!

Blind este copilul de suflet al Ajaxului. Fiul lui Danny Blind, Daley a călcat pe terenurile clubului Ajax încă de la vârsta de 2 ani, a crescut pur și simplu pe teren. S-a transferat la Manchester și tot timpul își declară public dragostea pentru fostul club. La venirea lui Jose Mourinho ca antrenor la Manchester, Blind a pierdut pentru o perioadă echipa, iar cei de la Ajax chiar l-au chemat pe Daley înapoi la Ajax, numai că fostul căpitan al lăncierilor a refuzat și a spus că luptă pentru titularizare. Acum, Blind spune că își dorește ca să câștige Europa League cu actuala sa echipă, chiar dacă ar fi pentru el un sentiment de bucurie amestecat cu tristețe.

Despre Fosu-Mensah, puțină lume știe că a crescut la Ajax. Venit la vârsta de 6 ani la club, el a trecut prin toate etapele, pentru ca la vârsta de 16 ani să fie transferat la Manchester United, fără ca să fi apucat să joace vreun meci pentru echipa mare a Ajaxului. Interesant este că unul dintre puștii minune ai lăncierilor, Abdelhak Nouri, este cel mai bun prieten al lui Fosu-Mensah, încă de la vârsta de 6 ani fiind colegi la grupele de juniori. Înainte de meciul direct, fundașul dreapta al lui United i-a trimis prietenului lui un tricou cu Manchester, semnat, ca o frumoasă dovadă de prietenie.

Să mai spun doar că finala Europa League este aproape să consemneze un nou record! Dacă va fi folosit în acest meci, fundașul de doar 17 ani al lui Ajax, Mathijs DeLigt (elevul lui George Ogăraru la Ajax 2), va deveni cel mai tânăr fotbalist care a evoluat vreodată în istoria finalelor europene, fie că este vorba de Europa League, Champions League ori defunctele CCE, Cupa Cupelor sau Cupa UEFA.

- va urma -